De la mama am moștenit inocența, de la tata spiritul de observație dezvoltat. Plăcerea de a scrie și de a povesti este, însă, a mea. M-aș fi făcut cu dragă inimă avocat sau psiholog, așa cum credeam, în primul deceniu și jumătate din viață. Pasiunea pentru STEAUA m-a împins către Facultatea de Jurnalism, care m-a făcut să forfotesc, vreme de câțiva ani, în presă.

Am lăsat în urmă acel drum pentru Relații Publice și ambiția de a dovedi că lucrurile se pot face și altfel: asumat, autentic, onest, responsabil.
De-a lungul tuturor acestor încercări și planuri am avut un partener fidel: cărțile. Ele mi-au dat răspunsuri, în perioada de rătăcire, ele mi-au ridicat întrebări, atunci când totul părea (prea) bătătorit.

La fel ca atunci când ai o bucurie și simți nevoia să o împarți cu cineva, așa a apărut Diana Citește: din dorința se a împărtăși ceea ce descopăr prin citit. Because „we only have what we give”.