Într-o seară târzie de miercuri, mi-au picat ochii pe Les Cyclades sau „Două bilete spre Grecia”, printre recomandările HBO Max. N-am stat prea mult pe gânduri și am apăsat „play” – în teorie, urma o oră și jumătate de zâmbete, filmul fiind încadrat drept comedie. În practică, nu o să mă ascund, pe alocuri m-a și speriat.
Începutul ne plasează într-o secvență izolată a adolescenței lui Blandine Bouvier (interpretată de Olivia Côte) și Magalie Graulières (Laure Calamy), care se au drept cele mai bune prietene. Apoi, fără să te dezmeticești prea bine, acțiunea se mută câteva decenii mai târziu, când pe deoparte, vârsta își spune cuvântul și, pe de alta, pragmatismul ia locul frumosului din adolescență.
Crudul contrast între adolescență și viața de adult
Cred că asta m-a întristat prima dată și m-a izbit profund: cât de curajoși și puși pe fapte mari suntem în anii de liceu, cum suntem convinși că vom muta munții din loc (sau măcar credem că putem, dacă ne dorim), ca mai apoi, parcă pe nesimțite, focul interior să pălească și viața să fie trăită din reflex. Asta, recunosc, m-a bulversat. Dar, apoi, mi-am adus aminte că am deja tradiționala ieșire cu două prietene din liceu ?, în fiecare ultimă joi a lunii și mi-am spus, gata, ferice de mine, orice-ar fi, am back-up-ul meu instantaneu, din perioada în care „imposibil” era o noțiune abstractă.
Așadar, intrăm în viața lui Blandine, divorțată de doi ani, după ce a fost părăsită de jumătatea ei pentru o duduie de vârsta copilului lor (relatare neutră ?). Într-un moment întrucâtva disperat, dat fiind că urmează să se mute la distanță pentru facultate, băiatul ei, Benjamin (Alexandre Desrousseaux), se gândește să-i facă o surpriză lui Blandine și să îi aranjeze o întâlnire surpriză cu cea mai bună prietenă de odinioară.
Amorgos, tărâmurile grecești pline de neprevăzut
În ciuda faptului că, inițial, se opune, în cele din urmă îndrăznește să intre în restaurant și o găsește pe Magalie cea exuberantă, la fel ca în copilărie, dar la un nivel mult mai ridicat. De aici și până la a pleca împreună într-o vacanță în Grecia (de care, apropo, mi-e atât de dooor! ?) n-a fost prea mult și, bineînțeles, peripețiile au avut „felia” lor generoasă. Și, dincolo de personajele principale, pe care le-am privit per total neutru, am avut chimie cu Bijou, o prezență tot ieșită din comun, interpretată de Kristin Scott Thomas, pe care am adăugat-o repede pe lista mea de urmărit.
Bijou, interpretată de Kristin Scott Thomas
Dacă în Blandine vedem omul așezat, riguros, orientat spre reguli, reținut pe alocuri, în Magalie „strigă” din tot rărunchii spontaneitatea, curajul, înflăcărarea. Lesne de intuit, combinația va face să apară o mulțime de belele, fără de care viața ar fi, probabil, „prea monotonă”. Am empatizat cu amândouă, doar că o privire mai adâncă asupra lui Blandine m-a speriat întrucâtva, dată fiind o asemănare pe alocuri. ?
Mi-a plăcut, însă, să descopăr că fiecare avea propriile provocări interioare, care apar pe parcursul filmului și care au șanse să te pună pe gânduri. Și e foarte probabil să-ți smulgă, pe alocuri, porții zdravene de râs.
