Dacă ar fi să numesc un cuvânt pregnant în impresiile mele, despre cartea „Trei femei”, de Lisa Taddeo, acela ar fi „suferință”. Autoarea cuprinde în scrierile sale poveștile reale a trei femei, documentate în aproximativ opt ani, alternând capitolele despre fiecare și împletind în paralel, pe parcursul cărții, trăirile acestora.
„…mi-am petrecut mii de ore cu protagonistele din această carte, comunicând în persoană, la telefon, prin SMS-uri și e-mailuri. În două dintre cazuri m-am mutat în orașele unde locuiau acestea, ca să înțeleg mai bine viața lor de zi cu zi. Am asistat la multe dintre episoadele pe care le-am inclus în carte. Pentru întâmplările care au avut loc în trecut sau la care n-am fost prezentă, m-am bazat pe amintirile femeilor, pe jurnalele acestora și pe informațiile pe care ele mi le-au oferit. I-am intervievat pe prietenii și pe membrii familiilor fiecăreia și le-am urmărit profilurile pe rețelele de socializare. (…) Am consultat documente folosite în instanță și știri din presa locală și am stat de vorbă cu reporteri, judecători, avocați, investigatori, colegi și cunoștințe, pentru confirmarea evenimentelor și cronologia lor.”
Lisa Taddeo, autoarea cărții
Astfel, intrăm în universul lui Maggie, Lina și Sloane, trei femei cu tipologii diferite, care nu se cunosc, fiecare cu drumul său. Sunt unite, însă, de suferința pe care o trăiesc în dragoste sau în sex (căci cele două nu se confundă, de fiecare dată, în poveștile lor), suferință care începe să se identifice, în general, cu viața și cum percep.
Magie și Aron, relația dintre elev și profesor, care ajunge să devină ceva mai mult, apoi să se mute la tribunal
Povestea lui Maggie, crescută de doi părinți bineintenționați, care însă se luptă cu alcoolul pe tot parcursul vieții lor, ne plasează în perioada adolescenței când, aflată în vacanță la sora sa, Maggie simte că „a evadat” din mediul de acasă, însă nu știe neapărat cum să procedeze cu această libertate neașteptată și nesperată, care a năvălit peste ea.
Cumva previzibil, ajunge să se apropie de primul bărbat care se arată deschis cu ea, ceea ce coincide cu începerea vieții sexuale, într-o legătură care are să se dovedească trecătoare. Nu la fel sunt și urmările, căci Maggie ajunge să fie stigmatizată și de familia ei, și de prietenii din liceu, noțiunea de sex fiind plasată într-un con de umbră, nu privită ca pe un lucru firesc, dublat de educație și cunoaștere prealabile. Revenită pe băncile școlii, Maggie își găsește, totuși, alinarea într-unul din profesorii ei, Aaron. Cumva din nou previzibil, al doilea bărbat care se arată deschis e sinonim cu a doua ei dragoste, deși împiedicată pe alocuri de faptul că el este căsătorit și are copii.
Povestea mi s-a părut extraordinar de interesant de parcurs, pentru că expune destul de relevator situația în care un om, că-i femeie sau bărbat, se îndrăgostește de cineva aflat într-o altă relație și ajunge să întruchipeze tot ce e mai rău în conturarea profilului persoanei care îi este pereche oficială, atribuindu-i chiar circumstanțe atenuante pentru unele defecte sau considerând că merită ceva mai bun. Mi se pare că reprezintă mirajul pe care poate unii dintre noi l-am trăit la un moment dat și capcanele minții umane, care construiește mai mereu scenariul perfect, dar subiectiv, în funcție de dorințe. Revenind la Maggie, după consumarea relației, adaptată contextului (aici vei putea descoperi tu ce și cum), povestea se mută la tribunal, Aaron fiind acuzat de corupere de minori.
Procesul este o altă situație tip șablon, în care soția, altădată considerată rol secundar sau existentă doar din obișnuință, se prezintă și este validată de soțul ei drept parte dintr-un cuplu solid, pozând într-o familie ireproșabilă. Cineva va câștiga, cel care a primit titlul de „Profesorul anului” și care este susținut la tribunal de soția lui impecabilă sau eleva provenită dintr-un mediu căzut pradă alcoolismului și cu o reputație nu prea grozavă în rândul prietenilor ei? Cartea dă răspunsul, la pachet cu câteva teme de reflectat.
Lina, soția fără o relație de cuplu activă, care își găsește răspunsurile în dragostea de liceu
Lina întruchipează rolul unei femei aflate într-o căsnicie, din care rezultă copii. Problemele Linei încep când Ed, soțul său, nu se arată interesat de ea, iar relația lor de cuplu e aproape inexistentă. Din nou cumva previzibil, Lina își găsește alinarea în altcineva. De data aceasta, se întâmplă să fie dragostea sa din liceu, Aidan, între timp căsătorit și devenit, la rândul său, părinte. Așadar, decide să încheie relația cu soțul său și să se dedice lui Aidan. Sex în mașină, în hoteluri îndoielnice și mai mult în mintea Linei, care așteaptă cel mai mic semn de la Aidan ca să fie gata de întâlnire și care e hipervigilentă să nu facă nimic deranjant, ce i-ar putea bruia relația cu el. Lina povestește cum ajunge, în aceeași relație, și pe culmile fericirii (sexuale), și pe ale disperării (general umane). Ajunge Aidan să își părăsească familia, la fel cum a făcut Lina cu a ei și să se dedice relației lor? La fel, cartea dă niște răspunsuri, însă totodată arată și niște pattern-uri ale atracțiilor extraconjugale, care ajung să aibă o finalitate fizică.
Sloane și Richard, partea stabilă dintr-un triunghi sexual schimbător
Sloane este singurul caz care reușește să nu bifeze, deși independent de ea, mediile familiale dezechilibrate. Provenind din părinți înstăriți, care se dedică creșterii celor doi copii, este genul de femeie care are tot ce își dorește, din punct de vedere financiar și se bucură de acces în cercuri selecte de oameni. Sloane simte o atracție irezistibilă față de restaurante, acolo unde se simte drept ultima piesă lipsă dintr-un puzzle, fără de care nu ar mai avea sens întreg peisajul. În scurt timp, ajunge să-l cunoască pe Richard, un bucătar priceput și șarmant, alături de care duce noțiunea de cuplu și dragoste pe o altă treaptă. Împinsă de acesta, Sloane experimentează o altă față a sexualității, având mai mulți parteneri, în prezența sau absența lui Richard – toți cu acordul lui, majoritatea propuși de el, iar în situația în care el nu este prezent fizic, existând un cod al cuplului de a-i trimite update-uri prin mesaje și poze. Printre atâția parteneri, Sloane îl întâlnește și pe cel ideal, perfect pentru trio-ul lor, făcându-i să funcționeze întocmai așa cum își doresc ea și soțul ei. Problema apare când Wes, cel mult căutat și, în sfârșit, găsit, este căsătorit și soția sa nu îi împărătășește alegerile, iar de aici rezultă o mică tragedie (sau mare, dacă ne punem în rolul personajelor).
Trei femei: una poți fi chiar tu
Maggie, Lina și Sloane reprezintă stiluri de viață diferite, fiind tipologii cred că special alese, pentru a ne putea identifica fiecare dintre noi, la un moment dat, în viață. Eu, una, am găsit interesant parcursul fiecăreia, dându-mi ocazia pe de-o parte să-mi exersez intuiția, și pe de alta să realizez, o dată în plus, că oamenii nu par să poată rezista prea mult tentațiilor fizice.
Dacă ar fi să numesc un lucru bun cu care am rămas din „Trei femei”, acela este o perspectivă nouă de a privi situații cu care, înainte, nu aș fi rezonat. Cartea arată că, vorba melodiei, we are only human after all, și prin comparație, te poate face să-ți privești mai blând cicatricile trecutului, pricinuite de ceea ce poate fi un vis sau poate deveni un coșmar – dragostea, normalizând diverse tipuri de experiență, altminteri blamate.
