Am savurat cu nesaț povestea filmului cu Tom Hanks, lansat în anul 2022, la care am jinduit câteva luni bune, până s-au aliniat Planetele și am reușit să citesc cartea înainte. Deși probabil nu va surprinde pe nimeni, interpretarea lui Tom Hanks mi s-a părut „delicioasă”, mi se pare că omul are un dar aparte de „a simți” personajul pe care-l interpretează, în genere, și de a se transpune remarcabil.
Față de povestea din carte, pelicula a avut o serie de diferențe: câteva nume schimbate – Ove din carte devenind Otto în film, dar și alte personaje care au avut o identitate diferită, precum și comasarea unora dintre cei prezenți în romanul lui Fredrik Backman, modificarea naționalității sau a poveștii unor vecini sau adaptarea unor situații cu totul. Asta, trebuie să admit, m-a bulversat puțin, pentru că mi-am pierdut cumva concentrarea, văzând o serie de lucruri total diferite. ?
„Un bărbat pe nume Otto”, filmul de debut al fiului lui Tom Hanks
Mi-a plăcut tare mult paralela cu Otto cel tânăr, pe când o cunoscuse pe Sonja (ea a rămas, totuși, precum varianta originală) și ieșiseră la prima întâlnire – am apreciat și alegerea actorilor, pe care am găsit-o inspirată, dar și cât de frumos și de simplu a fost redată povestea lor – uneori, parcă nici nu e nevoie de prea multe cuvinte. Un lucru care mi s-a părut fabulos este că actorul care îl înterpretează pe Otto cel tânăr este chiar fiul lui Tom Hanks, Truman Hanks, care la cei 27 de ani ai săi și-a marcat debutul într-un film mare din cinematografie – nu-i de mirare, așadar, cât de multe similarități sunt între cei doi.
Personajul pisicii din film, prezent și la premieră!
Și ce m-a cucerit pe loc, după ce am aflat de la Lavinia, cu care am mai făcut schimb de păreri și căreia îi port o afinitate, pentru cel mai frumos compliment pe care l-am primit, vreodată, de la cineva pe care nu o cunosc în modul tradițional (las aici contextul, să poată servi reminder pentru oricine vrea să-și confirme modul în care îți poți pune amprenta asupra cuiva prin cuvintele frumoase pe care i le spui ?) , face2face, este că Tom Hanks a participat la premiera filmului alături de Smeagol, pisica integrată în poveste, care apară și în film.
De altfel, cercetând puțin, m-am liniștit și în privința scenelor care mă intrigaseră și deranjaseră: în povestea lui Otto, morocănosul personaj interpretat de Tom Hanks bruschează tigrul în miniatură și am răsuflat ușurată să aflu că a fost doar un efect tehnic. Cumva normal în vremurile moderne, că ai spune că avem inteligența emoțională de a respecta animalele, dar… până m-am convins că „e doar o poveste”, am fost destul de nemulțumită de ideea scenelor.
În loc de încheiere…
Per total, au fost, totuși, multe lucruri în comun, după mine, între „Un bărbat pe nume Ove” și „Un bărbat pe nume Otto”: și cartea, și filmul m-au înduioșat, m-au făcut să râd zgomotos, m-au emoționat, am simțit unele trăiri ca un „nod” în gât și am trăit, cot la cot cu personajele, încercările lor. Îl recomand cu căldură, indiferent că ai citit cartea sau nu, dacă îți dorești o poveste profundă de viață.
